„1984„ G. Orwell

„Războiul este Pace
Libertatea este Robie
Ignoranța este Forță.„

„...Să știi fără a  ști, să te crezi cu dreptate în timp ce promovezi o miciună minuțios elaborată, să susții simultan două opinii, conștient că sunt contradictorii, și să crezi totodată ambele, să apelezi la logica împotriva logicii, să renegi morala și totodată să recurgi la ea, să consideri că democrația e cu neputință, și în același timp că Partidul e apărătorul ei, să uiți ceea ce e necesar a uita dar cu toate acestea să îți mintești totul atunci cînd e nevoie, ca mai apoi să uiți din nou, și mai presus de toate, să aplici procedeul dublei gîndiri la procesul propriu zis. Tocmai în aceasta constă subtitlitatea sistemului, în ați înăbuși, treaz fiind,cugetul,și în acelaș timp a nu-ți da seama că faci, de fapt, un act de autosugestie. Astfel nici chiar cuvîntu dubla gîndire nu poate fi înțeles fără a recurge la dubla gîndire...„

Fără titlu

   A confunda iubirea cu necesitatea ar însemna să te vinzi precar unui clișeu idiologic, speculînd cu ideea de a completa un gol adînc, săpat de alte timpuri în alt loc. Astfel, sufletul îți devine front de experimente  nereușite și costisitoare.
   Nu există manuale, algoritme și nu pot exista chiar nici sfaturi, pentru că iubirea e dincolo de metafizică. Nu sunt ochii, căutători și detectori de materie, organul de percepție. Nu e nici inima, care pompează sîngele, (materie). Nu poate fi în conștiință, pentru că, deseori, conștiința singură, e în întuneric, neputincioasă și ispitită.
   Unde e?
   Păi... nu știu.
   Dar, dăruita lumină divină, e în mine, și păcătosul sufletul meu, planează parcă, în extremitățile vieții. orînduite.  

Fără titlu

Suntem copii în nemurire.

  copii epuizați de povara copilăriei și copii stropiți cu roua dimineții însorite…

      Copilărim și-acum  ținînd cuțitu-n sîn,

cu secera sub piernă și ciocanu-n cui.

Copilărim!  

 Ne este caldă încă roua pe la gene,  

   ma e sărată, încă , sarea ei

 o bem ca laptele de mamă, cald și dur...

           ...în duritatea credinței noastre.

Fără titlu

"Pasărea Phoenix (grecescul Φοῖνιξ, phoínix, uneori Phönix) este o pasăre mitică, care posedă proprietatea de autoincendiere periodică și regenerarea din propria cenușă. Este considerată a fi o pasăre oraculară.

Are o longevitate extraordinară, ce diferă de la autori la autori, unii afirmând că trăiește de la 500 la 13.000 de ani. Este singura din specia ei, deși nu se poate reproduce. Atunci când lunga sa viață este pe terminate ea își simte sfârșitul, aceasta își face un cuib din plante aromatice și tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenușa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămășițele într-un înveliș de smirnă și tămâie in formă de ou și ducându-le la sanctuarul din Heliopolis."( Wikipedia)

  Cînd am auzit prima oară de "Phoenix" am rămas rece și neimpresionată, cu gîndul că e doar unul din sutele de mituri care iși poartă umbra sau poate lumina prin secole, de obicei fără sens și  care dau bătăi de cap la orele de literatură...

  ...Se intimplă că ești gata să  îngropi pentru totdeauna lucruri la care ai ținut, vise... Oameni!.. Și într-o clipă, fără să cauți, găsești în ruinele de dezamăgiri și dispreț, Pocăința. Și anume din aceste ruini iți alimentezi sufletul pusteit.

Fără titlu

Nu există oameni buni sau răi, există doar incompatibilitate de caractere. Azi te-a tradat el, mâne il vei trăda tu, pentru că există memoria.

  Nu există oameni răi, cu atît mai mult buni,există doar deșertăciune , lașitate și perversitate  patologica.

  Nu există oameni buni, există iubire, și ea echilibrează toate in lume. O ai acolo , undeva, in cantitate nelimitată. Dăruiește-o tuturor, căci nu există oameni buni sau răi!