Suntem copii în nemurire.
copii epuizați de povara copilăriei și copii stropiți cu roua dimineții însorite…
Copilărim și-acum ținînd cuțitu-n sîn,
cu secera sub piernă și ciocanu-n cui.
Copilărim!
Ne este caldă încă roua pe la gene,
ma e sărată, încă , sarea ei
o bem ca laptele de mamă, cald și dur...
...în duritatea credinței noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu